Declinul celor buni si restul....

        Ce faci cand simti ca nu mai poti, cauti rezolvarea problemelor si tot nu o gasesti, cand simti ca iti cade cerul in cap si parca toata lumea e impotriva ta. Asa ma simt eu acum, si oricat as incerca sa fac lucrurile cat mai corect cu atat mai mult lucrurile iau o alta intorsatura, se duc in extrema cealalta. Caut rezolvarea cea mai convenabila tuturor si degeaba. Disper cand vad cum sunt ridicati tot felul de indivizi, si cum cad ce-i mai buni.Cum iti declara asa zisi prieteni ca vor fi alaturi de tine si la bine si la greu, si te trezesti aproape singur , cu inca vreo doua persoane care inca mai cred in tine si in fortele tale proprii, dar esti ferm convins ca vor disparea si ei din peisaj la un moment dat, si vei ramane singur asa cum erai cand ai venit si va trebui s-o iei de la capat, si tot asa...e ca un derdelus pe care il urci greu si il cobori atat de repede.
       Cum viperele profita de naivitatea unui om care i-a ridicat si il determina sa-i inlature pe cei care iau fost alaturi ani de zile si la bine si la rau, si au impartit si bune si rele, si el se increde in acei oameni, care nu fac altceva decat sa-si sape colegii pentru a se ridica ei, ptr ca altfel nu pot si nu se pricep (tertipurile omului slab). Ma enerveaza la culme minciuna si omul care in loc sa-ti spuna verde in fata ce-l deranjeaza sau cu ce l-ai deranjat, el ''o da dupa visin''. Ma enerveaza superioritatea unora, care se cred cineva, cand de fapt ar trebui sa-si faca o autoanaliza si sa realizeze ca de fapt nu sunt cine cred ei, si sa-si vada un pic lungul nasului.
       Simt cum dau piept cu fel si fel de probleme, carora nu le gasesc rezolvare si nici macar explicatie...